Poem Intuit

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Micuț pui de planta, floare, S-a lăsat îmbobocit Tras de-o luminozitate, hrănit prin căldură. E o floare de chemare,  Răsărit din chemare, Pe sol ce negru n-are culoare. Alb e pigmentul pe petale, Lucire n-are, mătuire, Își ține sieși, tremurare.   Preinstant se ofileste.

Alba lebada leseasca, gratie-n ale maiestriei In locul unde neîncetatul ritm ce dă sunet vibrației Cu zgomotul energiei împrejmuind totul Spațiu ce liniște nu este lăsată să fie așezată ,   Loc, obiect, ce se vede, inspira Insa nu arata ca traieste Nu mai este, nu mai exista, E o urma, are amprenta, dar nemarcat, inesenta  Este aburul ce iese E steluța care pleacă Este răsuflul de aer Nemișcatul stat, rămas.

  Nici nu mai stiu cum, De prin mina-adanc-intunecata A fiintei, a trupului, a vietii Lumina apare, caldura apare Si n-a fost acolo, nici adusa, Este creata, de curand  Are familiara caldura mangaietoare Caci e naturala, este viata Si-i venita din vointa si credinta, Cu ochii si sufletul spalata.

  My eyes are sometimes  Able to see. See in a tactile way See, see, see but need to speak too. Or they do But they need their reader. They don't smile, they just stay They don't breath, just keep being. They hold, trying not to let out Not, speechless. When they can't take it They go alone, they cry unseen. Never seen. They make other eyes sad They hurt only the most beautiful eyes. Silent eyes