Poem Intuit

Natural, e sa avem buzele lipite, tie-mie Natural, ochii sa ni se priveasca Natural, mainile sa ne imbratiseze, Natural, respiratiile sa ni le pipaim Cum inima ne bate pe acelsi ritm, Cum gandul parca ne-ar fi unic Cum spiritul e regasit Asa trebuie, unul, acelasi camin

Atâta soare, un izvor Dar lumina ii pornește, Din unic punct pornește totul Negru punct. Cum de albul, de la un negru? Cum lumina, din întuneric? Pai din haos, nebuloasă, Din nimic, din eră întunecoasă, Tot ce-i viu e plăsmuit. Dorința, speranța, au fost energia Ce viața negurei au dat, Luminând, fiind.

Cea mai mică părticică de parere, de pasare Enorm este în simțire și trăire Gândul bun cu vorba dulce, Topesc gerul, nimic nu mai este rece Stropul de speranță, dă viață, De rapid totul renaste și e plăcut Lumina se luminează când urmbra se scânteiază