Zâmbește laleaua, Flori, copaci și ierburi, Ce-or gândi acum, ele, oare, Când văd supremul, omul, foarte micșorat, foarte timorat, foarte neînsemnat Zboară rândunica, Păsări călătoare, statornice, de casă Ce-or vedea ele, de sus, când văd micimea De sus se vede fuga, se aude frica Șuieră vântul, Șușotește râul, Rabdă-n liniște piatra Ne privește cerul, mângâiat de nori Totul e-n mișcare, Nimic nu le-i nou Suferă omenirea, Doar de mâna ei Scăpare este ceva, ce-i acolo mereu In soarele din sufletul tau, al meu, al celui ce-i om Salvare e in mâna oferită, in vorba frumos rostită Viața e in tine, când tu ești iubire
Poezie moderna in mediul virtual