Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta poemul omului

Stationar. In adiere, in valtoare

Intrerupt din linistea ce calmul e adus de relaxare Impins, aplecat, de-a nelinistei adiere, Aproape rupt, doborat de valtoarea unui stres, Tot incearca, reuseste, sa fie, sa stea drept, Prin natura, prin a fi, statut, blazon. Nu se distruge, doar mai tare apoi devine. De corect si de uman. Totul e pe rost in lume. Cand si caci e frumos.