Poem Intuit

Lumina si caldura sunt patrunse bine-n suflete Umbra si intunericul, nativ indeparteaza Apare, fiecare, calmul, linistea, autorolexarea Se simte Fiinta, devine tactila,  Inima da casa iubirii Si-ale ei sunt tot ce-n om lumina are, tot ce-i bun, frumos, a floare

Natural, e sa avem buzele lipite, tie-mie Natural, ochii sa ni se priveasca Natural, mainile sa ne imbratiseze, Natural, respiratiile sa ni le pipaim Cum inima ne bate pe acelsi ritm, Cum gandul parca ne-ar fi unic Cum spiritul e regasit Asa trebuie, unul, acelasi camin

Picatura de apa ce-a cazut Aerul uscat l-a vigorat si-aerisit Pamantul crapat l-a contopit si curatit, Uscaciunii viata a daruit Sursa, a infloririi florii si rod al rodului sau. Serul vietii, pompat de inima, natura.

Zâmbetul ce-i dat de buze, doar de ele Îl cunoști, Căci e doar o forma data de mușchi. Când e surâs de la inimă pornit, Nu obrajii, Ci ochii sunt cei de privit. Tristețe sau durere, fără lacrimi poti sa ai O abținere există, Dar tot în în ochi este cartea de citit. Îndrăgostit, iubirea poți să nu știi să exprimi, Ori în taină sa admiri, Tot ochii, de iubire vor fi doar strălucitori. Cauți omul în cuvinte, prin haine, după fapte, Îl cercetezi din auzite, Mai bine vorbește cu ochii-i

In mica samanta de mustar, neincetat poate zace O asa curata energie, Incat sa ii dea mare forta, De sa faca din munte, musoroi, Zice Biblia, zice cuantica, zic cei vechi. Neincetat, de neoprit si chiar nativ, Ai tu,am eu, noi, samanta cu noi, Naste frumosul, sensul,curatul si iubitul.