Patrunderea-i intrepatrunsa si isi face loc prompt, Nu pentru a-si gasi spatiul si centru a fi ivita, Sa se faca remarcata si sa isi puna amprenta. Aidoma prezenta-i respiratia, insa atat de nonsimtita, I se simte chiar mireasma, dar cu totii o farduiesc, Ignoranta prea impusa, incat sa o distruga, Explica oare cine? Nu. E conservare instinctuala. Ea da tot, caci suflet este, pentru trup, pentru trairi, E inima, si carnoasa, si imateriala, Nimic nu-ti cere, doar sa o stii.
Poezie moderna in mediul virtual