Poem Intuit

  Nu-i prea mica, nu-i de aur poleita Ci este chiar aur pur Ceea ce-n piept bate fara cusur. Nu sta agatata, nu este nici cocotata, Ci e bine ancorata Inradacinata-n sacrul locas. Nu-i pe scurte perioade Ci mereu curge In simtirea cea frumoasa.

Ochii tai, stau numai calzi De la flacara iubirii Ei privesc deschis, doar pur, Din vapaia-ndragostirii Culoarea ei si-o aleg, Duc la rosul cel fierbinte Sunt frumosi, sclipitori Des imbaiati de-alor roua