Poem Intuit

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.

Ochii, ai ambilor, atunci când privesc la fel Ei doar pe ei se vad, restul le e orbire Intuneric le e totul, nici macar nu cer lumina O culoare, o singura țintă, o tot aceeași locație Lumina, viața, lumea toată, Au doar un singur locaș, Îl deține privirea ce privesc