Poem Intuit

Iubirii, da, ii e dată răbdarea, Dar i se ia timpul,   Iubirii ii e dată fericirea, Dar mult prea des ii e luat zâmbetul, Iubirii ii e dată victoria, Dar tare mult o rănește războiul, Iubirii ii e dată viața, Dar sfârșitul ii stă chiriaș, Iubirea duce omul sus, îl înalță, Dar și de jos și din josnicie provine cel crescut, Iubirea este om și omul e iubire, Dar nu un individ, iubirea cere două suflete, Iubirea e definiție, Dar nu e știință de explicat, Iubirea e însuflețirea de zeitate, Dar oricui ii e la îndemână, Iubirea e intregire, întreg, complet, eternul eter al vietii.    

Cald este in ce stiu in tine, Pentru ca vulcan de-iubire in inima detii.   Frumos citesc in inima ta, Pentru ca stie tot alfabetul de iubire.   Lumina ochilor tai ma vede, Tu soare in privire ai sa vezi din om, frumosul.   Eternul de-adevarata fericire, menit ti-e, Ce-i bun, curat, ce-i pur, nalbat, Ce-i din iubire creat, ce-i din inima aluat, Iti sunt, iti apartin, caci tu le-ai nascut.