Poem Intuit

  Umbra în camera mea, las totul oprit,  Sa nu vad soare, sa nu pătrundă lumină. Liniște e peste tot in casa, tăcere, Sa nu aud, nimic sa nu se simtă. Gol împrejur, mult mai gol înăuntrul,  Parcă e rece, frig tremurând. Nici culoare, nici calm, nici cald, Un rânced aer, respirație de plămân bolnav. Static. Sensul s-au haotizat in neant.

  Când mângâi tu, in plăcere ațipește trupul. Când atingi tu, se frământă pielea. Când ții de mână, e-nviorare mare. Când surâsul îți apare, licăririle se fac foc. Când ai zâmbet, se luminează-n cald, tot. Când ai fericire, dai in inimi sensul de viețuire. Când ochii sclipesc bucurie, inima e iubire, viața soarta-n adevăr scrie.