Poem Intuit

Picatura de apa ce-a cazut Aerul uscat l-a vigorat si-aerisit Pamantul crapat l-a contopit si curatit, Uscaciunii viata a daruit Sursa, a infloririi florii si rod al rodului sau. Serul vietii, pompat de inima, natura.

Cad tot mereu prafuri, incercand sa se depuna, Se tot coboara, se aduna, se strang, incep sa stranga. Tot de sus vine si apa, picatura ploii, Uda, curata, totul spala. Cand curat, cand mizer, miezul nu-i lasat stingher, Isi mentine naturalul, fiind etern, nu efemer.

Cea mai mică părticică de parere, de pasare Enorm este în simțire și trăire Gândul bun cu vorba dulce, Topesc gerul, nimic nu mai este rece Stropul de speranță, dă viață, De rapid totul renaste și e plăcut Lumina se luminează când urmbra se scânteiază

Unde nu se vede, acolo este ceea ce iti trebuie Unde nu crezi acolo ti se afla crezul, Unde nu iti place, acolo iti este locul, Unde nu ai nimic, acolo iti apartine totul, Existi in paralelu-ti Unives Totul este, Este totul.

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.

Ochii, ai ambilor, atunci când privesc la fel Ei doar pe ei se vad, restul le e orbire Intuneric le e totul, nici macar nu cer lumina O culoare, o singura țintă, o tot aceeași locație Lumina, viața, lumea toată, Au doar un singur locaș, Îl deține privirea ce privesc

Poate e ceva, un pic, dar este un pic mai mult Mai mult decat crezi ca stiu, Mai mult decat crezi ca vreau, Mai mult decat crezi ca pot, E mai mult, caci nu vreau un pic, vreau un tot. Decolorat poate fi orice, oricine, Din floare poti face maracine, Din colorit aprins, poti cenusii, Din grandios, poți rapid mărunții Vreau contopire, chiar de prea simplu e a dezlipi.