Treceți la conținutul principal

Lucrul omului in concediul vietii sale

In mijlocul zilei, al mediului de zi cu zi, esti tu
Nu esti egocentric, nici un pol de baza, ci o tinta vie-a framantarii din viata.

Totul e in jur, te incercuieste, tu nu ai control,
Doar priveste, lupta, invata si solutie gaseste.

Drumuri sunt prea multe, vechi, noi, aievea,
Tu ai doar o cale, a ta. Simte-ti pavela.

Nu in zbor, nu altfel, ci fii tu natural naturii tale,
Pas cu pas, cu a ta talpa, cu picioarele pe pamant vietuind, calea ta se si iveste.

Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.