Treceți la conținutul principal

Prin lumina negurei

Picatura ce umple paharul, sa fie ea oare
Cea care decide, cea care creaza?

Cuvantul care inchide dialogul, sa fie el oare
Cel ce este punctul, cel ce opreste ideea?

Actiunea brusca, bruta si brutala ce parca opreste timpul,
Sa fie ea oare, trecerea la un altceva?

Cine e limita, care e limitatorul?
Granite, oprelisti...cine le creaza? Cine le vede? Cui ii sunt ele date?

Oprelisti si libertati, gratii si infinituri,
Graffitiul interzis din constiinta intuitiei noastre.

Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.

Dragalasenia sufletului din inima

 Ai tai ochi, făcuți să-mi lumineze mie viata Au fost spălați până la inec, de neintrerupte furtuni de lacrimi.  Sufletul tau, daruit sa fie cale in frumos pentru amandoi,  L-am innegrit cu al meu, mic si prea mare temător.  Inima-ti de iubire, doar de iubire plină,  I-am luat bătăile, i-am sugrumat iubirea. Vietii talw ce s-a pogorat spre mine, ca viata sa fie de doi,  I-am luat sensul , nu i-am lasat locul.  Anii, nu am tinut la ei, nu i-am dat timpului crestere