Treceți la conținutul principal

Prin lumina negurei

Picatura ce umple paharul, sa fie ea oare
Cea care decide, cea care creaza?

Cuvantul care inchide dialogul, sa fie el oare
Cel ce este punctul, cel ce opreste ideea?

Actiunea brusca, bruta si brutala ce parca opreste timpul,
Sa fie ea oare, trecerea la un altceva?

Cine e limita, care e limitatorul?
Granite, oprelisti...cine le creaza? Cine le vede? Cui ii sunt ele date?

Oprelisti si libertati, gratii si infinituri,
Graffitiul interzis din constiinta intuitiei noastre.

Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.