Loc de neatins, de nevazut, doar cu-n alt gand de patruns,
De acolo de departe, unde-i granita de trecere in dimensiunea a patra,
Este locul tau, doar al tau, nu proprietate, nici particular,
Ci ca al tau caci de aceea exista.
De acolo, tocmai de acolo, de pe culmea cea Inalta,
Este Sfoara ce imediat si brusc te trage si din totul te retrage,
Ea te aduce-n zbuciu exact unde tu esti de fapt,
Ca-ti ucide fatarnicia si te ia acasa, unde esti tu si mandria.