Nu pentru a-si gasi spatiul si centru a fi ivita,
Sa se faca remarcata si sa isi puna amprenta.
Aidoma prezenta-i respiratia, insa atat de nonsimtita,
I se simte chiar mireasma, dar cu totii o farduiesc,
Ignoranta prea impusa, incat sa o distruga,
Explica oare cine? Nu. E conservare instinctuala.
Ea da tot, caci suflet este, pentru trup, pentru trairi,
E inima, si carnoasa, si imateriala,
Nimic nu-ti cere, doar sa o stii.