Spalat de picatura de speranta vietii de zi noua, roua,
Mangaiat de insufletirea noului, adierea rasaritlui,
Sta chipul santuit de ganduri, patrunzatoare fruntii riduri,
Pregatind planul monoton al scurgerii timpului, zilnicismul.
Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare.
Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.
Ai tai ochi, făcuți să-mi lumineze mie viata Au fost spălați până la inec, de neintrerupte furtuni de lacrimi. Sufletul tau, daruit sa fie cale in frumos pentru amandoi, L-am innegrit cu al meu, mic si prea mare temător. Inima-ti de iubire, doar de iubire plină, I-am luat bătăile, i-am sugrumat iubirea. Vietii talw ce s-a pogorat spre mine, ca viata sa fie de doi, I-am luat sensul , nu i-am lasat locul. Anii, nu am tinut la ei, nu i-am dat timpului crestere
