Cararea de la luminis

Cararea pleaca de la luminis, de la lumina ce ce obicei e cautata , laudata
Si duce calatorul, in totusi cunoscut prin deslusit, intunericul de padure

De la ochi-i sa feresti privirea,
Nevazut asa ceva.

De dinaintea chipului sa ascunzi fatza,
E prea peste fatarnicie.

De cand, de ccum, de unde,
Nu-i a pozitiv raspuns nicicum.

Eu zica sa te uiti, insa si vezi,
Sa asculti, dar cu intelegere,
Sa fii, totusi sa chiar existi,
Prezenta sa nu iti fie subscrisa, ci simtita,
Caci si eu, idem.