Treceți la conținutul principal

Cararea de la luminis

Cararea pleaca de la luminis, de la lumina ce ce obicei e cautata , laudata
Si duce calatorul, in totusi cunoscut prin deslusit, intunericul de padure

De la ochi-i sa feresti privirea,
Nevazut asa ceva.

De dinaintea chipului sa ascunzi fatza,
E prea peste fatarnicie.

De cand, de ccum, de unde,
Nu-i a pozitiv raspuns nicicum.

Eu zica sa te uiti, insa si vezi,
Sa asculti, dar cu intelegere,
Sa fii, totusi sa chiar existi,
Prezenta sa nu iti fie subscrisa, ci simtita,
Caci si eu, idem.


Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Tu știi

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.
Citiți mai multe

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.
Citiți mai multe

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 
Citiți mai multe