Poem Intuit

Simtitor, usor in trepte, de lumina dezvaluit Zorii aduc la suprafata o noutate, constiintei. Prinsa de noua, a ceva proaspat, Ce trebuie facut cunoscut din nestiut. Intelesul bun se face nu pe citit si transpus, Ca sa stii doar intrepatrunsul, Unitul intr-un unicul, iti va da raspunsul.

Dintr-o-ntindere de apa, O particica, picaturi, doua, De izvor, de rau, de roua, de ploaie, Sunt tot apa, sunt tot doua, picaturi. Aceleasi doua, de-o natura, de-o plamada, Inghetate, vaporate, tot mereu transformate, Tot doua, tot picaturi, tot aceleasi, tot acolo. De-un albastru de privire, de chemare, de soptire, De inimioara atingere, mangaiere, imbratisare. Ele doua, vor fi acelesi ele doua de apa  destine, Una cu-albastra privire. Doua, de dainure.

Prin crepusculul de speranta venit sa dea negrul la o parte, Pare parca se iveste-o raza mult stralucitoare, Nu de gand ori de-asteptare, Nu de surpriza ori prevedere, E de socoteala, de sfat, E strategic, alocat, Preagandit de sus, de tine, de tot si toate sustine, De Gandul care a rostit Cuvantul, Totul este doar asa.