Poem Intuit

Cata de multa nelumina, negru-ntunecos, Oricat gri, cenusiul dimprejur, Nici macar de-acoperamant sa fie-acestea toate rost, E soarele dinlauntru, ce n-are cum a nu razbate, Caci acolo-i el, acolo-i natural sa fie, Tot luminoasa-i fiinta. Afla-n tine toate astea.

So unseen, so much, too much, Why? You did it and not knew I cannot be different, not such, Is not me, I can't renew. What was build, mostly ruins now, Not museum, not memories, I'll keep it live, always in heart, my rainbow, I do not want to tell, but to live our stories. Look into my eyes and you will see...

Mii de de ore, sute de zile, zeci de ani, Oricat si ori de cate ori, O explicatie e data, nu e de ajuns, Nici in parte, nici cand e toata, Caci nu la vorba se rezuma, nu la a tot explica, E de simt, traire, totul e de a vedea. Insa de vazul cu ochii inchisi, Caci nu lor le e dat sa vada. Mult mai bun era dat sa fie totul, toate, noi. Mult mai multe inca se poate. Frumosului si naturalului trebuie facut loc in viata, Nu intemperiilor aievea, de suprafata.

What does light in the dark air of the night? Note the moon, it is too smooth, Not the stars, they are too far, Man made lights...not great enough, Is the hope born in the heart from the light of your eyes.

Nu intelegi, nimic, Nu tu pe mine, Nu eu pe tine, Pentru ca vorbim, dar spunem diferit, Pentru ca exprimam, dar intelegem diferit. Si totusi, e ceva, acelasi ceva, la fiecare din noi, Ce zice, gandeste, face acelasi lucru, vorbeste pe aceeasi limba. Deh, yep, insa deh, mai buna e orbirea E mai buna interpretarea, disimularea la fel, E mai OK filtratul intr-u personalizare a cuvantului diferit de inteles al celuilalt. Pricepi doar luciu de apa, Mai bine zis, pelicula lui de praf. Nu vezi. Not to die for you, but killed.

Roua, picatura ploii, ce culoare au ele, Unde le este albastru marii? Sa se fii sters oare? Apa, ea, de unde naste? Dintr-o mica picatura si se aduna-n oceane, Sau din mari se face mica, nou-nascuta picatura? Eu spun ca izvorarea e unde este culoarea, Acolo unde e albastrul, caci peceta apei, Ca si ochilor albastrii, sufletul acelei fiinte.