Oricat si ori de cate ori,
O explicatie e data, nu e de ajuns,
Nici in parte, nici cand e toata,
Caci nu la vorba se rezuma, nu la a tot explica,
E de simt, traire, totul e de a vedea.
Insa de vazul cu ochii inchisi,
Caci nu lor le e dat sa vada.
Mult mai bun era dat sa fie totul, toate, noi.
Mult mai multe inca se poate.
Frumosului si naturalului trebuie facut loc in viata,
Nu intemperiilor aievea, de suprafata.