Cat de bun poate fi rasul,
Caci bine lumineaza fata,
Da atata energie, da pofta, parca cheama viata.
Tu de ma ve vedea in hohote razand, sa stii
Sa cunosi ca am lacrimi din sange in inima.
Cat de bun e optismul,
Pozitvul bun aduce,
Ca o darma ce-i noroc acapareaza.
Tu de ma vezi deschis, sa simti in tot,
Ca bezna-i torta aprinsa in sfletul meu.
Ce de traire-i in primavara,
Izvor pururi de sens si soarta,
Cheful de a fi om, pe pamant, sa se traiasca.
Tu sa stii ca nu am ce, de ce, nimic,
Ca nu sunt, refuz de viata, cer pamantului casa,
Inima sa mi-o omoare ca sa nu ma mai doara.
Vreau sa fi piatra. Piatra moarta!
Caci bine lumineaza fata,
Da atata energie, da pofta, parca cheama viata.
Tu de ma ve vedea in hohote razand, sa stii
Sa cunosi ca am lacrimi din sange in inima.
Cat de bun e optismul,
Pozitvul bun aduce,
Ca o darma ce-i noroc acapareaza.
Tu de ma vezi deschis, sa simti in tot,
Ca bezna-i torta aprinsa in sfletul meu.
Ce de traire-i in primavara,
Izvor pururi de sens si soarta,
Cheful de a fi om, pe pamant, sa se traiasca.
Tu sa stii ca nu am ce, de ce, nimic,
Ca nu sunt, refuz de viata, cer pamantului casa,
Inima sa mi-o omoare ca sa nu ma mai doara.
Vreau sa fi piatra. Piatra moarta!