Urat, negru, intunecat, avem toti la orice pas
In toate insa-i lumina ce lasa umbra-n suprafata,
Rupturi, stricaciuni, putregai in toata natura ai
E renasterea de pur ce iveste toate acestea,
Triste ganduri, intuneciri, are sufletul omenesc,
E iubirea ce le da deasupra spre stergere.
In tot negrul e un alb, fara de care nu s-ar vedea,
In tot uratul e un frumos, fara care nu s-ar afla,
In tristete e un zambet, ce aflfel nu s-ar sti,
In ura este iubirea, caci de nu, nu s-ar ierta,
Moartea, ea aduce viata, caci alfel nimic nu s-ar imbuna.
In toate insa-i lumina ce lasa umbra-n suprafata,
Rupturi, stricaciuni, putregai in toata natura ai
E renasterea de pur ce iveste toate acestea,
Triste ganduri, intuneciri, are sufletul omenesc,
E iubirea ce le da deasupra spre stergere.
In tot negrul e un alb, fara de care nu s-ar vedea,
In tot uratul e un frumos, fara care nu s-ar afla,
In tristete e un zambet, ce aflfel nu s-ar sti,
In ura este iubirea, caci de nu, nu s-ar ierta,
Moartea, ea aduce viata, caci alfel nimic nu s-ar imbuna.