Treceți la conținutul principal

Omul e prea pamantesc

Pe pamant e tot ce poate fi neinteles,
Doar interpretat

Nu stie stiinta sa explive starea vremii
Nu stim noi oamenii cum si din ce am evoluat
Nu intelegem gandurile si faptele celor mai apropiati
Ne suntem straini chiar noua insine

Nu vedem si nu intelegem faptele, actiunile
Dar nicicum nu avem cum citi dar apoi stii sentimentele

Se poate mai mult, dar nu putem
Asa ca se alege ca omul sa fie doar lui
Iar oamenii, o aglomerare de egouri.
Conservatorismul

Postări populare de pe acest blog

Tu știi

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare.