Treceți la conținutul principal

Omul e prea pamantesc

Pe pamant e tot ce poate fi neinteles,
Doar interpretat

Nu stie stiinta sa explive starea vremii
Nu stim noi oamenii cum si din ce am evoluat
Nu intelegem gandurile si faptele celor mai apropiati
Ne suntem straini chiar noua insine

Nu vedem si nu intelegem faptele, actiunile
Dar nicicum nu avem cum citi dar apoi stii sentimentele

Se poate mai mult, dar nu putem
Asa ca se alege ca omul sa fie doar lui
Iar oamenii, o aglomerare de egouri.
Conservatorismul

Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.

Dragalasenia sufletului din inima

 Ai tai ochi, făcuți să-mi lumineze mie viata Au fost spălați până la inec, de neintrerupte furtuni de lacrimi.  Sufletul tau, daruit sa fie cale in frumos pentru amandoi,  L-am innegrit cu al meu, mic si prea mare temător.  Inima-ti de iubire, doar de iubire plină,  I-am luat bătăile, i-am sugrumat iubirea. Vietii talw ce s-a pogorat spre mine, ca viata sa fie de doi,  I-am luat sensul , nu i-am lasat locul.  Anii, nu am tinut la ei, nu i-am dat timpului crestere