Poem Intuit

Vant tare, aspru, bate-n fata-mi, Ravaseste. Scuipa ploaie, de-apa dura, tare rece, Ciopleste. Uscat aer, intepator miros, ma dau pe dos, Otraveste. Pamantu-i totul namol, inghite ce-i pe el, Asupreste. Parca nu-i loc, totu-i prea plin, Oboseste.

Bunul, raul; frumosul, uratul; fiecare pro si anti in toate formele sale, Isi vede, primeste si are, zi de zi, unul si acelasi soare. Idei, lucruri, fapte aspru judecate ori apreciate ori prea condamnate Sub unul si acelasi cer apar si dispar toate. Vietuind, traind, abia supravietuind, Omul, rege ori coate-goale, total e sub vremurile toate. Diferitu-i doar in tine, Universul il faci tu, Restul, e sablonul, standard, din eu si tu.

Nu mai e pentru mine cale, nu imi mai lasi Cand si viata imi ia calea, fac eu  propriu-mi traseu Nu mai am ce comunica, nu ma mai asculti Cand si viata imi fura cuvantul, imi fac eu nou vocabular Nu mai e pentru mine nimic, mi-ai luat tot Cand si viata imi ia ce am, imi devin eu o lume noua Vino hot, ia-mi tu tot Refac, redevin nou, in tot

Soarele e sus, incalzeste, lumineaza, Dar ochilor doar noapte li se arata, Spalati insa din suflet, sapunati cu inima, Stele mult mai mari, mai luminoase, Sunt pe-un senin mare cer, acum. But this is it

Noaptea friguroasa a iernii, De colind mi-a dus, tu, arzatoare caldura, Care lumea, inima, soarta mi-ai schimbat si dat De orice-as fi cerut, nimic nu exista Mai mult, Era tot. Fericire, dorinta, cu valoare si-n cantare, Speranta, iubire, cu dor si dulce-amor, Renutare la frumos, nevoit, de-amor iubit Inapoi primit...nu, intolerabil, sufletu-ti diavolit. Totul pe tava din suflet am dat, Damnare in miciuna si batjicura mi-ai dat, Ani, sensul si credinta tu furandu-mi, Egoul gigantc, tu satisfacandu-ti, Totu-n bine, cu credinta-n inima, Vad ca e gresala, Placerea-n ego-a tot ce cuprinde, Am vazut la tine, aduce fericire. Nimic n-am patsrat, ofranda-n iubire-am dat Crezand intr-o vesnicie, ce mi-ai promis tu mie, Naucire, nalucire, camatarita-n iubire, Inapoiezi durere, spre a ta placere Omarand un ingeras, traieste gras, tu, o-de-nerostit Om, treci tu in multi, Totusi da si daruieste ce esti tu. Fi, traieste, lasa-te trait, exact tu, la infinit.

A-ncetat, da, chiar s-a oprit, Rostu-i mort, nu mai exista, Eternul-ai efemerizat, Cu inima-ti stricata Lacrima deloc nu curge, In loc e-un suras in colt de gura, Ce prea tarziu, dar tot s-a prins, De pucioasa din angelic. Viitor, present, nici nu stiu, Pasul nu-i facut pe cale, Loco, de reculegere si relocalizare, "Oare?"...nici nu mai mi-e intrebare. Dau sa rad, dar nu cu mine, Sunt un nou pe dinauntru, Ortacind, mi am rascolit sufletul, Ca sa ii schimb destinul. Pe unul, singura, de partea-mi principiu: doar ego.