A-ncetat, da, chiar s-a oprit,
Rostu-i mort, nu mai exista,
Eternul-ai efemerizat,
Cu inima-ti stricata
Lacrima deloc nu curge,
In loc e-un suras in colt de gura,
Ce prea tarziu, dar tot s-a prins,
De pucioasa din angelic.
Viitor, present, nici nu stiu,
Pasul nu-i facut pe cale,
Loco, de reculegere si relocalizare,
"Oare?"...nici nu mai mi-e intrebare.
Dau sa rad, dar nu cu mine,
Sunt un nou pe dinauntru,
Ortacind, mi am rascolit sufletul,
Ca sa ii schimb destinul.
Pe unul, singura, de partea-mi principiu: doar ego.