Atâta soare, un izvor
Dar lumina ii pornește,
Din unic punct pornește totul
Negru punct.
Cum de albul, de la un negru?
Cum lumina, din întuneric?
Pai din haos, nebuloasă,
Din nimic, din eră întunecoasă,
Tot ce-i viu e plăsmuit.
Dorința, speranța, au fost energia
Ce viața negurei au dat,
Luminând, fiind.