Treceți la conținutul principal

Steaua din tine


Atâta soare, un izvor
Dar lumina ii pornește,
Din unic punct pornește totul
Negru punct.

Cum de albul, de la un negru?
Cum lumina, din întuneric?

Pai din haos, nebuloasă,
Din nimic, din eră întunecoasă,
Tot ce-i viu e plăsmuit.

Dorința, speranța, au fost energia
Ce viața negurei au dat,
Luminând, fiind.

Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 
Citiți mai multe

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.
Citiți mai multe

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.
Citiți mai multe