Vremurile-s negre, urate,
Boala a pus stapanire,
Asa bine, asa rapid,
Peste toata-ntreaga lume.,
Lume, ce toata ea,
Dumnezeu si peste se credea.
Acum se vede pe ea,
Lumea incepe se se afle,
Caci din mare si stapana,
Acu-i prea neputincioasa,
Mica, nor de praf, faramicioasa,
Ancestrala oculta a prins-o in plasa.
Pamantul, natura, ce stia-ocupata
Sta uimita. Unde-i e stapanul?
Cum de-umanitatea
Sta-nchisa-n lingoare,
Palida, mult prea muritoare.
De s-ar duce omul, peste mici decenii,
Cine ce-ar citi, ce-ar vedea extrastrologii?
Jungle si paduri, dune si lagune,
Ape limpezi, vietati multe si marunte,
Astru linistit, calm si multumit,
Dar niste ruine, ce n-arata marire,
Ci prin citire, spun falsa egomarire.
Sufletul de om, spiritul de lanta
Scanteia din launtru fiecarei vietuitoare,
Sunt ce dau lumina, gasirii focului,
Vapaie de inima, iar nu cel de paie.
Drag, da un zambet si prieste o ingaduinta,
Intinde o mana si cere putinta
Fii umar de sprijin , da imbarbatare
Crede, da speranta.
Constientizeaza, vezi, si afla totul
Constiinta stie, caci nu-i doar chimie,
Ea este vie, ea este iubire,
Ia cu tine tot ce-ti este drag,
Tine pentru tine, nu trimite-n larg,
Da cuvinte bune, pune dor in privire,
Sa stie ca esti, ca este, ca sunteti,
Peste tot esti prezent, oriunde e cu tine.
Eu, imi sarut Mari mea