Zâmbește laleaua,
Flori, copaci și ierburi,
Ce-or gândi acum, ele, oare,
Când văd supremul, omul, foarte micșorat, foarte timorat, foarte neînsemnat
Zboară rândunica,
Păsări călătoare, statornice, de casă
Ce-or vedea ele, de sus, când văd micimea
De sus se vede fuga, se aude frica
Șuieră vântul,
Șușotește râul,
Rabdă-n liniște piatra
Ne privește cerul, mângâiat de nori
Totul e-n mișcare,
Nimic nu le-i nou
Suferă omenirea,
Doar de mâna ei
Scăpare este ceva, ce-i acolo mereu
In soarele din sufletul tau, al meu, al celui ce-i om
Salvare e in mâna oferită, in vorba frumos rostită
Viața e in tine, când tu ești iubire