Treceți la conținutul principal

Omul de sub vremuri


Zâmbește laleaua,
Flori, copaci și ierburi,
Ce-or gândi acum, ele, oare,
Când văd supremul, omul, foarte micșorat, foarte timorat, foarte neînsemnat

Zboară rândunica,
Păsări călătoare, statornice, de casă
Ce-or vedea ele, de sus, când văd micimea
De sus se vede fuga, se aude frica

Șuieră vântul,
Șușotește râul,
Rabdă-n liniște piatra

Ne privește cerul, mângâiat de nori
Totul e-n mișcare,
Nimic nu le-i nou

Suferă omenirea,
Doar de mâna ei

Scăpare este ceva, ce-i acolo mereu
In soarele din sufletul tau, al meu, al celui ce-i om
Salvare e in mâna oferită, in vorba frumos rostită
Viața e in tine, când tu ești iubire

Postări populare de pe acest blog

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

My eyes

  My eyes are sometimes  Able to see. See in a tactile way See, see, see but need to speak too. Or they do But they need their reader. They don't smile, they just stay They don't breath, just keep being. They hold, trying not to let out Not, speechless. When they can't take it They go alone, they cry unseen. Never seen. They make other eyes sad They hurt only the most beautiful eyes. Silent eyes 

Tu știi

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.