Treceți la conținutul principal

Rosii licurici


Cele doua inimi, ele, tot doua-amandoua,
De se stiu se simt, se vor

Ochii, ei, perechi de doi,
Se vad frumosi, se vad doar pe ei

Mainile se prin, se tin,
Se unesc si se cuprind

Trupurile, sculptate unul pentru altul,
Intr-unul se-ntrupesc

Sufletele au sfarsit calea,
Casa lor s-a savarsit

Nu e loc, e starea, e o lume,
Esta casa ce dea viata, e iubirea.

Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.