Treceți la conținutul principal

Esti rosul ce dai culoarea inimii

 

Tu de vreodata te-ntrebi:

De esti lumina.

Esti!


Aprinderea rosului tau,

E dat de focul inimii de noi.


E umblet mult, este mult dor,

La cererea sufletelor.


Te stiu de-a pururi,

Dar acu de ce asa?

In inca de mine nestiut, nebinecunscut,

Ninteles sens, destin, nici de tine, nici de mine, inca.


Sigur e drum, acelasi drum, un singur drum

Ce duce in bine, ce ne creste, ne fericeste, ne iubeste.




Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.