Poem Intuit

  Mă întrebi și te întrebi, Ce-oi gândi eu, cum te privesc, Că am prea diferite percepții, crezi, Că e ceva ce nu se leagă, Că e ceva ce nu e bine, Că același sentiment este trăit prea diferit. Păi, tăcerea mea mult mută, Îți vrea chipul nebrazdat, Îți vrea fericirea toată și sufletul luminat, Tăcerea s-asterne de la necazul ce-ți fac, Și tot ea îți vrea și gândește din iubire, la tot raul, leac.

  Aproapele, doar aproape. Departe cu spatiul, departe cu timpul, Nici-nici, doar aici si acum sunt inima si sufletul. Gandul, nici el nu se departeaza, Dorul, macina din inima, Simtul, nu se poate ascunde, bate cu pumnii in piept, Intrepatrunsa iubire patrunde si tot patrunde.   Iubirea, ea are in ea fericirea si viata. Ii sunt ingrediente , Nici cautata, poate nici ceruta nu trebuie, Vine la cine e dispus sa o traiasca. E frumoasa. E fericire si este viata.