Mă întrebi și te întrebi,
Ce-oi gândi eu, cum te privesc,
Că am prea diferite percepții, crezi,
Că e ceva ce nu se leagă,
Că e ceva ce nu e bine,
Că același sentiment este trăit prea diferit.
Păi, tăcerea mea mult mută,
Îți vrea chipul nebrazdat,
Îți vrea fericirea toată și sufletul luminat,
Tăcerea s-asterne de la necazul ce-ți fac,
Și tot ea îți vrea și gândește din iubire, la tot raul, leac.