Treceți la conținutul principal

A noastră -i

 


Mă întrebi și te întrebi,

Ce-oi gândi eu, cum te privesc,

Că am prea diferite percepții, crezi,

Că e ceva ce nu se leagă,

Că e ceva ce nu e bine,

Că același sentiment este trăit prea diferit.


Păi, tăcerea mea mult mută,

Îți vrea chipul nebrazdat,

Îți vrea fericirea toată și sufletul luminat,

Tăcerea s-asterne de la necazul ce-ți fac,

Și tot ea îți vrea și gândește din iubire, la tot raul, leac.


Postări populare de pe acest blog

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.

Si-i

  Bate vantul, Cand este cald, adie. Ropoteste-a furtuna ploaiam Cand e cald, mocaneste. Cand e cald, este blandete, Nu e tipat, ci se canta, Nu e zbucium, ci-i somn lin.