Megagreutatea povarei de durere,
Plutește că un micuț fulg.
Apăsarea torsionată dinlăuntru,
E luată de vânt că un puf.
Presiunea neîncetată și neiertătoare,
E de apa ridicata.
Fiece greu, pe loc e eliberat,
De o forță ce mereu are izvor se putere,
De un drum ce își croiește calea,
De un sens ce e autoscris,
Inima.