Treceți la conținutul principal

Buze calde

 Megagreutatea povarei de durere,

Plutește că un micuț fulg.

Apăsarea torsionată dinlăuntru,

E luată de vânt că un puf.


Presiunea neîncetată și neiertătoare,

E de apa ridicata.


Fiece greu, pe loc e eliberat,

De o forță ce mereu are izvor se putere,

De un drum ce își croiește calea,

De un sens ce e autoscris,

Inima.




Postări populare de pe acest blog

Tu știi

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.
Citiți mai multe

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.
Citiți mai multe

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 
Citiți mai multe