Treceți la conținutul principal

Tu-n noi

 Lacrimi ce fierbântă obrazul,

Multe, dure, 

Nu se opresc de sărbători, 

Nu se opresc de ziua nașterii, 

Ară, sapă, adânci găuri ele fac, 

In ochi, in inimă, în suflet.


Eu le sunt izvor.


Unde e locul zâmbetului, 

Unde e locul luminii, 

Unde tu pui sens, pui doi,

Unde nu vezi separat, 

Ci în doi, amândoi,

Eu am tot scos buretele,

Și mereu am șters, 

Lăsând perechea, nepereche.



Întotdeauna este ceva,

A fost și va fi, 

E prezent și tine totul la prezent,

Este.





Postări populare de pe acest blog

Tu știi

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.
Citiți mai multe

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.
Citiți mai multe

Viata-i iesita-n drum

  Drumul, ce duce la cale dulce Pe care este pasit si amprentat cu ale sufletului urme Ridat, brazdat, desenat cu din lacrimi rizuri Are indicatoare de orientare, cu inima-n catare Se deschide-n zare, intins ca o floare, luminos de soare Răspuns, e a lui destinatie, inca de la plecare. 
Citiți mai multe