Lacrimi ce fierbântă obrazul,
Multe, dure,
Nu se opresc de sărbători,
Nu se opresc de ziua nașterii,
Ară, sapă, adânci găuri ele fac,
In ochi, in inimă, în suflet.
Eu le sunt izvor.
Unde e locul zâmbetului,
Unde e locul luminii,
Unde tu pui sens, pui doi,
Unde nu vezi separat,
Ci în doi, amândoi,
Eu am tot scos buretele,
Și mereu am șters,
Lăsând perechea, nepereche.
Întotdeauna este ceva,
A fost și va fi,
E prezent și tine totul la prezent,
Este.
