În gândul, care poate văzut a prea mic, Ce-i doar la tine tot, gând viu, In scrisul, perceput rece, dar a vulcan arzător De parcă focul l-a creat In spate la apăsătoarea tăcere, mută, surdă Gândire prea multa este, numai se a da frumos și face bine Există, ceea ce uneori e imposibil de crezut a mai fi, Ceea ce uneori nu e văzută, nu e simțită cum trebuie, înțeleasă nici, încât poate i se pierde și bănuiala Nicio picătură de umbră, nicio sângerare de suferință, Nicio lacrimă de suflet, nicio urâțire, Ție niciun urât de vreun fel nu ți am dorit. Inima-mi faci de caldura, lumina si fericire neoprit izvor, Iar in viața ne suntem calea cea cu sens. Întotdeauna e iubire
Poezie moderna in mediul virtual