În gândul, care poate văzut a prea mic,
Ce-i doar la tine tot, gând viu,
In scrisul, perceput rece, dar a vulcan arzător
De parcă focul l-a creat
In spate la apăsătoarea tăcere, mută, surdă
Gândire prea multa este, numai se a da frumos și face bine
Există, ceea ce uneori e imposibil de crezut a mai fi,
Ceea ce uneori nu e văzută, nu e simțită cum trebuie,
înțeleasă nici, încât poate i se pierde și bănuiala
Nicio picătură de umbră, nicio sângerare de suferință,
Nicio lacrimă de suflet, nicio urâțire,
Ție niciun urât de vreun fel nu ți am dorit.
Inima-mi faci de caldura, lumina si fericire neoprit izvor,
Iar in viața ne suntem calea cea cu sens.
Întotdeauna e iubire