Treceți la conținutul principal

Soptitorul

Alba lebada leseasca, gratie-n ale maiestriei

In locul unde neîncetatul ritm ce dă sunet vibrației

Cu zgomotul energiei împrejmuind totul

Spațiu ce liniște nu este lăsată să fie așezată ,

 

Poemsorigin

Loc, obiect, ce se vede, inspira

Insa nu arata ca traieste

Nu mai este, nu mai exista,

E o urma, are amprenta, dar nemarcat, inesenta 


Este aburul ce iese

E steluța care pleacă

Este răsuflul de aer

Nemișcatul stat, rămas.




Postări populare de pe acest blog

nenastere

  anotimp de noapte, negru, bine-nchis in culoare si altare din negura, flori inchise desinfloresc, e nestiut de doar este ori apare, dar are sare toate se incolacesc, se innegresc. lumina provoaca fereala, se cere adapost soarele parca doar arde, de melodicitate este post e somn, se-adoarme a moarte.
Citiți mai multe

My eyes

  My eyes are sometimes  Able to see. See in a tactile way See, see, see but need to speak too. Or they do But they need their reader. They don't smile, they just stay They don't breath, just keep being. They hold, trying not to let out Not, speechless. When they can't take it They go alone, they cry unseen. Never seen. They make other eyes sad They hurt only the most beautiful eyes. Silent eyes 
Citiți mai multe

Tu știi

Interiorul tau ce stie tot si afla bine Este cel ce da caldura si lumina, tie, mie Inima e cea care graieste si viata povesteste Stie sufletul prea bine, discerne de rau, de bine Din curat doar, se poate vedea bine si clar Ce-are omul in a lui sine, cine este, de-are har Caci fiecare poate sa fie, adus de viata, un dar Poate sa fie un prag sau poate fi un hotar.
Citiți mai multe