Poem Intuit

Cararea pleaca de la luminis, de la lumina ce ce obicei e cautata , laudata Si duce calatorul, in totusi cunoscut prin deslusit, intunericul de padure De la ochi-i sa feresti privirea, Nevazut asa ceva. De dinaintea chipului sa ascunzi fatza, E prea peste fatarnicie. De cand, de ccum, de unde, Nu-i a pozitiv raspuns nicicum. Eu zica sa te uiti, insa si vezi, Sa asculti, dar cu intelegere, Sa fii, totusi sa chiar existi, Prezenta sa nu iti fie subscrisa, ci simtita, Caci si eu, idem.

Printre spatiul nevidat dintre randurile de discurs, Sta exprimat prin recitrare un mesaj nu oarecare. Subminat, subliminal, inteles de expeditor, Nealterat in transport, niciodata pur-original cum e scrisul original, Sacrificat deci, de receptor. Intelege-l pe cel ce zice, Fii cu el, impartaseste-l, Apoi intelegi cuvantul.

Recele stropului de ploaie, din 'tunecatul nor de toamna, Ce trezeste, invioreaza, dar si rece palmuieste Transmite picatura, dur mesaj a ce-i real, Nu cu ocolis, ci de-a dreptul, precum capitanul unui soldatas. Apa, curata neclaritatea, umple prapastia, uneste malurile, Ea da raspunsul si aduce viata. Tu, doar simte si primeste stropul.

Like a part you divide the wholly into Like a water drop the rains drops in the ocean Like a tear in the eye that cannot wash any pain There is and there will always be, in you and anybody A too little than to be noticed. It’s an atom, it’s a puzzle piece, Tiny that no one can tell what even mean. You, your life, acts, dreams could be The just one pixel on the screen; Not much, a nothing. Being you is more, define yourself, unite yourself, Become, be a message. Get wholly.

Imbratisarea nu e a mainiii sa ti-o da, Nici macar a mintii ce obloga creierul s-o faca Este fierbintele din taciune ce frige pulsul inimii, El, ce nu socoteste, ci totul-vede, doar traieste. Nu se poate gandi simtirea, Nici vorbi trairea, Doar arata firav exprimarea, Si mult respira trairea.

Lustruirea bolovanului de carbune, Nici luminos nu il face, nici sa nu mai murdareasca, Insa te indruma sa-l accepti. Naturalului nu ii poti schimba natura, Ii modifici infatisarea, Dar statornica-i e umbra. Metarmofizarea se poate, e reala, necesara Poti schimba, te poti schimba, reinvia in altceva, Ceva ce esti si singur te-ai invrednicit

Zamislita in materializarede mistica forta creatoare, A cuvantului, E vorba. Imagistica, mireasma, gustul prea familiar, Ale mesajului, E verbul. Lumina, calea, adevarul parca cunoscut, Ale naturalului, E intuitia. Intelegerea, stiinta, cunoasterea a ce-in in jur, Ale fiintei, E constiinta.