Poem Intuit

Simt, te simt caci atingerea ta din inima porneste E spatiul fizic, dar se sterge: suflet la suflet, aceeasi incapere Ochii nostri vad inimile cum ni se cheama Sunetul lor, spun urechilor: tine-ma, ia-ma Curat este interiorul de trup, de suflet, de gand Cand din iubire totul se face cu sarg Un zambet trebuie sa se astearna si sa ramana Pe chipul dorit, unde ating si sarut o buza.

Fierb inimile de evapora caldura Sangele nu stinge, ci-ncinge vapaitura Stiu ei ochii, sufletul ce vede Spun, rostind cu soapte, sentimentul fiebre Este curat iubire, din dragoste purcede In viata, in sens, in doi stie si crede. Rosul cald de-iubire Ce in firu-ti de par se asterne.

Nervii-ntinși de societate, Tumultul vremile de azi,  Presa tasatoare a lumii, Pucioasa respiratiei figurinelor de sfinți, Surâsul ce dedesubt este mârâit, Normalul care este bine zăpăcit, Tot interiorul, tot ce nu se vede, Este luminat de soarele ce-mi ești; Tot ce vine din tine este așa bun, Este exactul, este minunat.

You, a person that I met Near my home, on Picotee Unknown by name, Your eyes told me we are same, Still a stranger, so much want to know Inner, my harts started to blow   Everywhere, only the question: Who? Anxious about what to do When close, I felt your parfum, When far away, I am in the doldrums   A passion to be? Something like boiling in me, It’s the calling from your soul Mine, knowing I am yours   Your touch, how smooth could be Your words, how touchy Your kiss, how breathtaking Living, how bliss and alive   Having life is only when beating both hearts Is only when breathing both souls It is only when holding each other’s hands It is only speaking using both pair of lips.

Ființă calda, cu  duiosenia ta Îmi dai lumea toată, eu trăiesc în a ta Mă chemi fara oprire, in fiece clipită, Mă știi, pe neclintite, mă simți, oricând-oriunde Lăcașul din sufletul tau lai cladit frumos, perfect pentru noi Soarele și cerul sunt pentru amândoi, Ești roua de viață, zâmbetul nespus Te simt toată, te trăiesc avedere

Cele doua inimi, ele, tot doua-amandoua, De se stiu se simt, se vor Ochii, ei, perechi de doi, Se vad frumosi, se vad doar pe ei Mainile se prin, se tin, Se unesc si se cuprind Trupurile, sculptate unul pentru altul, Intr-unul se-ntrupesc Sufletele au sfarsit calea, Casa lor s-a savarsit Nu e loc, e starea, e o lume, Esta casa ce dea viata, e iubirea.

Nu doseste umbra, Nu acopera norul, Nu astupa intunericul, Frumosul mereu vibreaza, traieste, zambeste Nu este loc sa ascunda, Nu exista timp sa uite, Bu este lacat sa inchida, Frumosul este radiant, alb, solar Frumosul are iubirea, iubirea este frumoasa.