Adie aerul căldurii data de inimă Dogorește dar nu rănește de te apropii de sursa lui Făurit din centrul inimii Vine din sufletul viețuirii Își ia viața din Universul iubirii
In suflet fericirea sa iti salasluiesca, Ca sa corespunda la dorinta mea In ochi privirea sa vada bucuria In inima sa fie ritmul fericirii, In suflet sa fie sarusul stiutor al iubirii Timpul sa fie doar linistea implinirii
In inima e casa sufletului și casa iubirii Așa dă ea viața trupului și gândului, Inima ta-i mereu frumoasa, calda, puternica, luminoasă Tot ce tu frumos creezi, cu iubire însuflețești, Așa că viața, așa că eu, răspuns cu sens ție și lor Ne este chemare curată și naturala să însemnăm, Buze fericite, ochi veseli, cuvinte de voioșie Sunt și vor fi ție, nouă, fabricate cu aluat de iubire, cu dragoste peste omenește închipuire.
Viata, aduce doar sensuri Oricat de incalcit se vede-n prezentarea ochilor. Ce-i intamplator, se-ntampla Asa fiind statornicia sa. In inima, tot ce se simte, exista Este ceea pentru ce omul adus pe lume e. In iubire se graieste, adevarul ce dat a fi de trait In intreg, nimic nu-i injumatatit.
In ochi sa îți lumineze soare, Asta-ti trebuie in ei, Scanteie caldă sa îți fiu, Inima-ti fabrica de dulce-curata iubire, Dă bătăi de viață îndrăgostirii, Mâna dată e-ntru totul dăruită vieții de doi, Tot frumosul e pus pe tavă, dar din Rai
Totdeauna caldu-i cald și lumina e lumină, Când de suflet sunt create. Totdeauna e frumos și mereu este dorit, Când din inima-i pornirea. Totdeauna te înalți și plăcutul crește inlauntru-ti, Când e ascultată iubirea. Totdeauna e de creat, născut, mărit, Când e îndrăgostită viața.
Pui, Nume dat de iubire, nume din iubire. Fericirea aceea ce nu prea poate fi numită, Trăirea ce doar iubirea o face zămislită. Este ea și stă să fie, Știe, crește, este vie. Este tot si-ofera totul, E culoarea ce-albastreste cerul, E roua ce fiecărui fir ii este izvor, In mine trăiește. E parfumul ce florile fragranteaza,