Poem Intuit

Neprelucrat tot ce-i in jur, mereu iti este Tu slefuieste si-ntelegi, Iei totul, nu-i asa cum se doreste, Si faci sa intelegi pe limba ta Dincolo de limita trupului tau, E altceva , e alta lume, popor strain Tu fa-ti traducerea, transfera Si creaza pentru tine Lupta mare e cu tine, in a te-ncrede si te stii Statul in picioare si pasii facuti pe-a ta cale Ai de urmat si ai sa-ti urmezi:vis, dorinta, in credinta Incepe,mereu e inceput, in fiecare zi

Coperta si mottoul te pot face curios, In a afla ce spune-o carte. Zvonul si pararea te pun sa schitezi, In a afla cum este un om. Ca intelegi un om, trebuie sa il cauti, Ca sa il gasesti, trebuie sa il afli, Ca sa il intelegi, trebuie sa il asculti, Ca sa il cunosti, treuie sa il intrebi, Ca sa il stii, trebuie sa il citesti, Ca sa ii stii sensul, trebuie sa ii ochii, Ei sunt Universul omului.

Adevarul nu se vede, ori citeste, Nici de tine, nici de mine, Doar se stie Trairea ce rascoleste Nu te cheama, nu-ti vorbeste, Dar te ridica ori tranteste Drumul trebuie pasit, Iar pasii vor dezvalui calea, Calatoria dand soarta Viata nu prea, insa secunda poate fi un decident, Asa, orice mica farama din timp, enorm conteaza.

Pe pamant e tot ce poate fi neinteles, Doar interpretat Nu stie stiinta sa explive starea vremii Nu stim noi oamenii cum si din ce am evoluat Nu intelegem gandurile si faptele celor mai apropiati Ne suntem straini chiar noua insine Nu vedem si nu intelegem faptele, actiunile Dar nicicum nu avem cum citi dar apoi stii sentimentele Se poate mai mult, dar nu putem Asa ca se alege ca omul sa fie doar lui Iar oamenii, o aglomerare de egouri. Conservatorismul

Nu e ochi ce sa nu vada tot ce-i in zi si in noapte, Ascunderea nu e a nu fi, ci este scosul la iveala Nerostitul nu-i muteala, nici cenzura, E doar o amuteala pan-apare vorba corecta Stie sufletul raspunsul, cunoaste interiorul ce-i bun pentru suprafata, Intrebarea doar se pune atunci cand rapunsul ti-e bun tie. Totu-i nou caci se creaza, Din litera, cuvant, fraza

Urat, negru, intunecat, avem toti la orice pas In toate insa-i lumina ce lasa umbra-n suprafata, Rupturi, stricaciuni, putregai in toata natura ai E renasterea de pur ce iveste toate acestea, Triste ganduri, intuneciri, are sufletul omenesc, E iubirea ce le da deasupra spre stergere. In tot negrul e un alb, fara de care nu s-ar vedea, In tot uratul e un frumos, fara care nu s-ar afla, In tristete e un zambet, ce aflfel nu s-ar sti, In ura este iubirea, caci de nu, nu s-ar ierta, Moartea, ea aduce viata, caci alfel nimic nu s-ar imbuna.

Din mici puncte, cat de pix, Timpul vietii iti aduna, Ca bulgarele ce se pravaleste, Tot ce chiar de nu vrei, te priveste. Doar un om pe lumea asta, Ce stie a lui nevoie, ti-o cere si fara voie. Delasare, cuprinsa apoi de-un creativ optimism, Lacrima, urmata de surasul cel nascut dintr-un suspin, Nu e loc de un respiro, e un trai inversunat, Ghida de inima spre frumos, fara de chin. Doar un om pe lumea asta, Ce stie a lui nevoie, ti-o cere si fara voie. Mintea-n lucru cu sufletul, Nu pre-s coechipieri, De-aceea prin bataia inimii, Intuitia arata calea de urmat, Iubirea. Doar un om pe lumea asta, Ce stie a lui nevoie, ti-o cere si fara voie. Scrisul tau din foaia Soartei, Nu il ai cum citi, doar implini, Cere, doreste, iubeste, Totul, astfel, pentru tine munceste.