Poem Intuit

 Megagreutatea povarei de durere, Plutește că un micuț fulg. Apăsarea torsionată dinlăuntru, E luată de vânt că un puf. Presiunea neîncetată și neiertătoare, E de apa ridicata. Fiece greu, pe loc e eliberat, De o forță ce mereu are izvor se putere, De un drum ce își croiește calea, De un sens ce e autoscris, Inima.

 Ai lumina-n ochi când îmi citești privirea Și cauți în ea să-mi vezi fericirea Căci așa -ți spune iubirea Că iubirea-i fericirea și în doi e împlinirea. Colo in sufletul tău, e-un aparat de citire Știe a spune că și eu, vreau să-ți văd zâmbetul tău, Purtând din suflet și cu plin, Pur sentiment, înalt și fin.

  Umbra în camera mea, las totul oprit,  Sa nu vad soare, sa nu pătrundă lumină. Liniște e peste tot in casa, tăcere, Sa nu aud, nimic sa nu se simtă. Gol împrejur, mult mai gol înăuntrul,  Parcă e rece, frig tremurând. Nici culoare, nici calm, nici cald, Un rânced aer, respirație de plămân bolnav. Static. Sensul s-au haotizat in neant.

  Când mângâi tu, in plăcere ațipește trupul. Când atingi tu, se frământă pielea. Când ții de mână, e-nviorare mare. Când surâsul îți apare, licăririle se fac foc. Când ai zâmbet, se luminează-n cald, tot. Când ai fericire, dai in inimi sensul de viețuire. Când ochii sclipesc bucurie, inima e iubire, viața soarta-n adevăr scrie.

  Inima mea vrea,  Căci inima mea știe, Cat de real este, Ca adevăr este în inima. In buze sa îți citesc zambet, In ochi sa fie lumina de bucurie, In trup sa fie fiorul de împlinire, In inima, căldură calma de liniștire, In dulcele, lumea, Universul și  Atoate și atotul, iubirea.

  Rosu mi-e interiorul Rosu curge-n canaluri Rosu al trupului mentor Rosu in suflet locuitor Rosu al vietii, frumos.

  Mă întrebi și te întrebi, Ce-oi gândi eu, cum te privesc, Că am prea diferite percepții, crezi, Că e ceva ce nu se leagă, Că e ceva ce nu e bine, Că același sentiment este trăit prea diferit. Păi, tăcerea mea mult mută, Îți vrea chipul nebrazdat, Îți vrea fericirea toată și sufletul luminat, Tăcerea s-asterne de la necazul ce-ți fac, Și tot ea îți vrea și gândește din iubire, la tot raul, leac.