Poem Intuit

Este vreme rea acum Vremurile-s negre, urate, Boala a pus stapanire, Asa bine, asa rapid, Peste toata-ntreaga lume., Lume, ce toata ea, Dumnezeu si peste se credea. Acum se vede pe ea, Lumea incepe se se afle, Caci din mare si stapana, Acu-i prea neputincioasa, Mica, nor de praf, faramicioasa, Ancestrala oculta a prins-o in plasa. Pamantul, natura, ce stia-ocupata Sta uimita. Unde-i e stapanul? Cum de-umanitatea Sta-nchisa-n lingoare, Palida, mult prea muritoare. De s-ar duce omul, peste mici decenii, Cine ce-ar citi, ce-ar vedea extrastrologii? Jungle si paduri, dune si lagune, Ape limpezi, vietati multe si marunte, Astru linistit, calm si multumit, Dar niste ruine, ce n-arata marire, Ci prin citire, spun falsa egomarire. Sufletul de om, spiritul de lanta Scanteia din launtru fiecarei vietuitoare, Sunt ce dau lumina, gasirii focului, Vapaie de inima, iar nu cel de paie. Drag, da un zambet si prieste o ingaduinta, Intinde o mana si cere putinta Fii...

Frumoasa esti, Si de nu vrei sa stii Si de nu vrei s-auzi Si de mai vrei sa crezi Frumoasa esti. Frumoasa esti, Caci asa e fiinta ta Caci frumosul vine din inima ta Traiesti frumosul in natura ta Frumoasa esti. Frumoasa esti, Tot ce insemni e frumos Frumoasa esti.

Zâmbește laleaua, Flori, copaci și ierburi, Ce-or gândi acum, ele, oare, Când văd supremul, omul, foarte micșorat, foarte timorat, foarte neînsemnat Zboară rândunica, Păsări călătoare, statornice, de casă Ce-or vedea ele, de sus, când văd micimea De sus se vede fuga, se aude frica Șuieră vântul, Șușotește râul, Rabdă-n liniște piatra Ne privește cerul, mângâiat de nori Totul e-n mișcare, Nimic nu le-i nou Suferă omenirea, Doar de mâna ei Scăpare este ceva, ce-i acolo mereu In soarele din sufletul tau, al meu, al celui ce-i om Salvare e in mâna oferită, in vorba frumos rostită Viața e in tine, când tu ești iubire

Cititul ochilor, nu e usor, nu se invata la scoala Rostitul ochilor nu-i simplu, surditatea-i generala Inima e translatorul, manuscris al scrierii din ochi Sufletul, unic graitorul, al soptitului din priviri Flacara ce-ncinge pieptul de la dorul de doi Creeaza fericire cand doi sunt amandoi Patimas foc, cu vatra-n plex, ce sclipeste-n privire Stiu, zambetul ochilor caprui merg perfect cu parul rosu

Dus este trecutul, si ramane plecat Ce a fost, cu totul, nimic acum nu mai port De contat, nu-i nimic considerat insemnat Acum este prezentul, savuros ca un tort Ce e noul, ce-i prezent, Este totul, Este viata impartita amandurora, cu-amandoi Este-n inimi care bat, acelasi ritm, pentru acelasi suflet din noi

Intersectati de viata, de căi, de noi Am fost adusi ca ne-am cerut Lasati doi, in viata sa ne fim, Am fost adusi ca suntem amandoi Drumul vietii ne e asfaltat Cu iubire,din doi, din noi, din amandoi

Ochii-i am frumosi, cand te privesc pe tine Cuvintele-mi sunt placute, cand tie iti vorbesc Mainile-mi sunt fine, cand te mangaie pe tine Buzele-mi rosesc, cand te sarut pe tine, Inima-mi tresare, ca te iubesc pe tine Sufletu-mi e mare, dintr-al tau ospatare.

Cred in viata, ce unul altuia ea ne da, Cred in soarta ce pe noi doi uneste Cred in destinul ce doar in bun poate fi schimbat Cred in frumosul ce de-antregul ne e dat Cred: in zambet si suras, in atingere si strans cuprins, In privire si in vis, in viitor si ca totul este atins.

Graiesc ei ochisorii si spun bucurie Soptesc ele buzele dulci si spun zambițele Cuvanteaza inima batand si spune fericire Rosteste sufletul luminand si spune feerie Exprima trupul tremurand si spune beatitudine Vorbeste vocea incantand si spune splendoare Vocifereaza limbajul cantand si spune odă tie.